Ce spune Directiva (UE) 2019/904 despre plasticul de unică folosință

Ce este directiva

Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (CELEX 32019L0904) este cunoscută și ca „directiva SUP", după expresia englezească single-use plastics.

Fiind o directivă, nu un regulament, ea nu se aplică direct: stabilește obiective și termene, iar fiecare stat membru le transpune în legislația proprie. Diferențele de aplicare între state sunt deci normale și așteptate.

Directiva combină mai multe tipuri de măsuri, cu regimuri distincte:

• interdicții de punere pe piață pentru anumite categorii de produse, acolo unde există alternative accesibile;
• cerințe de proiectare pentru recipientele de băuturi;
• obiective de colectare separată pentru recipientele de băuturi din plastic;
• cerințe privind conținutul de material reciclat pentru anumite recipiente;
• obligații de informare a consumatorului și de marcare a produselor;
• răspundere extinsă a producătorului — costurile de colectare și curățare revin, în parte, celor care pun produsele pe piață.

Recipientele pentru băuturi

Pentru recipientele de băuturi din plastic, directiva stabilește cerințe privind atașarea capacelor la recipient — de aici capacele care rămân prinse de sticlă, devenite obligatorii în practica de zi cu zi — alături de obiective de colectare separată și de cerințe privind conținutul de material reciclat.

Direcția de reglementare este, deci, dublă: pe de o parte reducerea pierderii de componente mici în mediu, pe de alta creșterea ratei de recuperare a materialului.

Ierarhia deșeurilor: de ce prevenirea vine înaintea reciclării

Logica generală a actului este ierarhică, iar ordinea nu este o preferință estetică, ci una stabilită în dreptul european al deșeurilor: prevenirea generării are prioritate față de pregătirea pentru reutilizare, care are prioritate față de reciclare, care are prioritate față de alte forme de recuperare și, la final, față de eliminare.

Pentru un consumator sau pentru un operator de spațiu, consecința practică este simplă: reducerea numărului de recipiente puse în circulație precedă, în ordinea preferinței, tratarea lor după utilizare. Un recipient care nu a fost produs nu trebuie nici colectat, nici reciclat, nici transportat.

Reciclarea rămâne necesară, dar este a treia opțiune în ordine, nu prima.

Ce înseamnă în practică pentru un spațiu cu trafic

Într-o sală de fitness sau într-un spațiu de birouri, consumul de apă din recipiente de unică folosință generează un flux constant de deșeuri. Fluxul are și o componentă logistică, nu doar una de mediu: recipientele trebuie aduse, depozitate, colectate și evacuate.

O alternativă bazată pe recipiente reutilizabile și pe un punct fix de servire reduce acel flux la sursă, nu la capătul lanțului.

Aritmetica este directă și verificabilă. Un consumator care bea apă la trei sesiuni pe săptămână, dintr-o sticlă de unică folosință de fiecare dată, folosește aproximativ 150 de recipiente într-un an (3 × 50 de săptămâni). Un recipient reutilizabil înlocuiește acel număr, sub rezerva întreținerii corespunzătoare — spălare regulată și înlocuire când se deteriorează.

Pentru o sală cu 200 de membri activi cu același tipar de frecvență, ordinul de mărime este de aproximativ 30.000 de recipiente pe an. Cifra este o estimare aritmetică pornind de la o frecvență presupusă, nu o măsurătoare; o măsurătoare reală are nevoie de datele concrete ale locației.

Marcarea și informarea consumatorului

Directiva introduce și obligații de marcare pentru anumite categorii de produse, cu scopul de a informa consumatorul despre prezența plasticului și despre modul corect de eliminare. Logica este că o parte din poluarea cu plastic provine din eliminarea incorectă, nu doar din volumul produs.

Pentru operatorii care comunică public pe tema asta, cadrul relevant include și Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor, al cărui articol 7 interzice informațiile care induc în eroare. O afirmație de mediu trebuie, deci, să fie la fel de verificabilă ca una nutrițională.

Ce nu afirmă acest articol

Articolul descrie cadrul de reglementare și o aritmetică simplă de consum. Nu face afirmații despre efecte asupra sănătății ale vreunui tip de apă sau recipient, și nu compară calitatea apei din surse diferite.

Pentru cadrul mențiunilor de sănătate aplicabil apei, vezi articolul despre singura mențiune autorizată în UE.

De reținut

• Directiva (UE) 2019/904 este transpusă de fiecare stat membru; aplicarea diferă.
• Măsurile ei merg de la interdicții până la răspunderea extinsă a producătorului.
• Prevenirea deșeurilor are prioritate față de reciclare, în ordinea stabilită de dreptul european.
• Un consumator cu trei sesiuni pe săptămână folosește circa 150 de recipiente pe an.
• Estimările aritmetice nu înlocuiesc o măsurătoare pe locație.

Surse

• Directiva (UE) 2019/904 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului — EUR-Lex, CELEX 32019L0904
• Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare — EUR-Lex, CELEX 32011R1169