Ce înseamnă „aliment nou” (novel food) în dreptul european

Regulamentul și ce a înlocuit

Actul în vigoare este Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, publicat în Jurnalul Oficial L 327 din 11 decembrie 2015, paginile 1–22. Identificator CELEX: 32015R2283.

El a abrogat Regulamentul (CE) nr. 258/97, care fusese regimul anterior, și a modificat Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor. Textul a fost modificat de atunci; versiunea consolidată curentă datează din 27 martie 2021.

Data de referință: 15 mai 1997

Criteriul central este istoricul de consum. Dacă un aliment nu a fost folosit pentru consum uman într-o măsură semnificativă pe teritoriul Uniunii înainte de 15 mai 1997, el intră în categoria alimentelor noi și are nevoie de autorizare înainte de a fi pus pe piață.

Data nu este arbitrară: este data de la care s-a aplicat regimul anterior, cel din 1997, iar regulamentul actual a păstrat-o ca prag, pentru continuitate juridică.

Regulamentul tratează distinct și situația alimentelor folosite înainte de acea dată exclusiv ca supliment alimentar: trecerea lor într-o altă categorie de alimente nu este acoperită automat de istoricul respectiv.

Lista Uniunii

Autorizarea nu funcționează prin aprobare individuală a unei firme. Alimentele noi autorizate sunt înscrise pe o listă unică, aplicabilă tuturor operatorilor, stabilită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei din 20 decembrie 2017.

Lista precizează, pentru fiecare aliment nou, denumirea, condițiile de utilizare, categoriile de alimente în care poate fi folosit, nivelurile maxime și cerințele de etichetare. Ce nu este pe listă nu poate fi pus pe piață ca aliment nou.

Logica este aceeași cu cea de la mențiunile de sănătate: listă limitativă, nu prezumție de legalitate.

Cum se stabilește, practic, dacă ceva este aliment nou

Determinarea nu o face producătorul pe cont propriu, într-un articol de blog. Regulamentul prevede o procedură de consultare: operatorul se adresează statului membru, care stabilește statutul, iar în caz de incertitudine se consultă celelalte state membre și Comisia.

Pentru cineva care evaluează o afirmație de pe internet, consecința este simplă: afirmația „acest produs este / nu este aliment nou” are valoare doar dacă vine de la autoritate, nu de la vânzător.

Unde se situează apa îmbogățită cu hidrogen

Aici trebuie să fim preciși, pentru că e ușor de alunecat.

Ce se poate verifica: hidrogenul molecular nu figurează pe lista Uniunii cu alimente noi, și nu are nicio mențiune de sănătate autorizată în Uniunea Europeană.

Ce nu afirmăm: nu spunem că apa îmbogățită cu hidrogen „este aliment nou” sau „nu este aliment nou”. Încadrarea depinde de istoricul de consum și se stabilește de autoritate, prin procedura descrisă mai sus. Un articol comercial nu are cum să tranșeze asta.

Merită observat și un lucru care se confundă des: hidrogenul are un statut recunoscut ca aditiv alimentar, sub codul E 949. Un aditiv autorizat și un beneficiu autorizat sunt însă două lucruri complet diferite, reglementate de acte diferite. Faptul că un gaz poate fi folosit tehnologic în industria alimentară nu spune nimic despre efecte asupra sănătății și nu autorizează nicio afirmație în acest sens.

De ce contează pentru cumpărător

Trei întrebări simple, de pus oricărui vânzător care invocă legalitatea produsului:

1. Pe ce listă figurează? Dacă răspunsul e vag, răspunsul e nu. 2. Ce mențiune autorizată folosiți? Pentru apă există una singură, cu condiția ei de 2 litri pe zi din toate sursele. 3. Cine a stabilit încadrarea? Autoritatea sau vânzătorul?

Unikat Flow descrie ce face aparatul — filtrare, răcire, trecere printr-o cameră de electroliză, preparare la momentul servirii. Nu atribuie procesului un efect asupra sănătății.

Apa contribuie la menținerea funcțiilor fizice și cognitive normale, la un consum zilnic de minimum 2 litri din toate sursele. Cadrul complet este în articolul despre singura mențiune autorizată în UE pentru apă.

De reținut

• „Aliment nou” se definește prin consumul din Uniune înainte de 15 mai 1997, nu prin noutatea comercială.
• Autorizarea se face prin înscriere pe lista Uniunii, cu condiții de utilizare explicite.
• Lista este limitativă: ce nu e pe ea nu se poate pune pe piață ca aliment nou.
• Încadrarea unui produs o stabilește autoritatea, nu vânzătorul.
• Aditiv autorizat (E 949) și mențiune de sănătate autorizată sunt regimuri juridice separate.

Surse

• Regulamentul (UE) 2015/2283 privind alimentele noi — EUR-Lex, CELEX 32015R2283, JO L 327, 11.12.2015, pp. 1–22; versiune consolidată 27.03.2021
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei de stabilire a listei Uniunii cu alimente noi — EUR-Lex, CELEX 32017R2470
• Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 — EUR-Lex, CELEX 32006R1924
• Regulamentul (UE) nr. 432/2012 — EUR-Lex, CELEX 32012R0432